Municipiul Chişinău (până secolul al XX-lea ortografiat ca Chişineŭ) este centrul administrativ, teritorial, economic, știinţific şi cultural al Republicii Moldova, situat la 47°2′N 28°50′V. Este aşezat la o margine a pantei de sud-est a Podişului Central al Moldovei, în zona de silvostepă. De asemenea, este străbătut de râul Bâc (afluent de dreapta al Nistrului), cu afluenţii Durlești şi Bulbocica. Este unul dintre cele mai mari oraşe din Europa Centrală şi de Sud. La 1 ianuarie 1984, aici locuiau, pe un teritoriu de 161,2 km², 604 500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661 400, iar în 1996 – 662 000 oameni. În prezent, Chişinăul găzduiește 780 100 locuitori (2008).

Chişinăul este legat prin căi ferate și autostrăzi cu toate municipiile, oraşele, centrele raionale şi multe sate din republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia şi alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râşcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul Municipal).

Oraşul din piatră albă este sintagma cu care este supranumit Chişinăul. Respectivul supranume vine din faptul ca foarte multe clădiri din Chișinău sunt deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. O celebră carieră de piatră exploatată în acest sens este cea situată la Cosăuţi. De aici s-a folosit piatra şi pentru reconstrucţia Cetăţii Sorocii pe timpul lui Petru Rareş, precum şi pentru construirea bisericii Trei Ierarhi din Iaşi.

Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat Oraşul meu (muzica: Eugen Doga, versurile: Gheorghe Vodă), este: Oraşul meu din albe flori de piatră. Forma anterioara a primului vers din imn era: Oraşul meu cu umeri albi de piatră.